Category Archives: planuri

Lucruri de făcut iarna asta + cadou!

Iată că am ajuns și la finalul lui noiembrie, finalul lui 2017 practic. Ciudat cum de acum înainte se va discuta numai de planurile și strategiile pe 2018, și uităm că au mai rămas câteva săptămâni din 2017 de care ne putem bucura. Continue reading

Share Button

Cum n-aș vrea să îmbătrânesc

Mai am cel puțin 50 de ani până când vreau să mă declar bătrână. Unde te vezi peste 50 ani? N-am idee unde, dar știu sigur cum n-as vrea să mă văd. Continue reading

Share Button

Primele semne ale maturizării

Don’t grow, it’s a trap!

Chiar este? Sau doar suntem prea comozi pentru a ne asuma câteva responsabilități? Pentru că una-i să porți mereu în suflet fericirea aceea de copil și alta e să te bazezi mereu pe ceilalți pentru cele mai mici nimicuri. Well, eu o văd ca pe o evoluție umană în viața oricui, ajungem cu toții la that moment. Sigur că e un șoc când realizezi ce se întâmplă, însă reușești să găsești și beneficii de foarte multe ori. Continue reading

Share Button

Mai ai chef și de master?

Probabil că mulți absolvenți de facultate (ciclu de licență) s-au întrebat dacă mai are rost să se înscrie și la masterat după. Mai ales dacă se numără printre norocoșii care au reușit să se angajeze imediat după absolvire. Parcă vrei o pauză de-un an, parcă ți se pare că nu mai ai timp și de asta, parcă ți-e bine cu jobul pe care-l ai doar cu licența. Continue reading

Share Button

Mulțumesc 2013, ai fost genial!

Treișpele nu mi-a purtat deloc ghinion, ba chiar a fost un an extraordinar! Deși a trecut foarte repede, sunt recunoscătoare că am reușit să învăț foarte multe lucruri. Cred că anul acesta am reușit să am atât de multe beneficii pentru că am încercat să nu mai fiu chiar atât de critică cu oamenii și să fiu cu inima deschisă, căci de la fiecare am avut ceva de învățat. Am descoperit zona de confort și nu mi-a plăcut de ea, că simțeam că nu ajung nicăieri. De aceea mi-am luat inima în dinți și am făcut cât am putut la momentul respectiv.

Și pentru că “sistemul” e făcut din oameni, lor vreau să le mulțumesc pentru anul ăsta plin:

– întregii mele familii care mă acceptă, care mă hrănește, care mă primește în vizită

grozavilor care mi-au arătat că viața la cămin nu este deloc așa de urâtă pe cât pare

aslsiștilor pasionați, care m-au ajutat în toate proiectele pe care le-am coordonat

anosriștilor din toată țara, care mi-au arătat o altă față a vieții studențești

– oamenilor frumoși de la Orange și de la QS, de la Booktopia.ro și potsieu.ro, care m-au primit la ei în echipe și m-au lăsat să fur meserie de la ei

– umanilor din online, care mi-au arătat câte aș putea să capăt (material&spiritual) dacă aș fi mai implicată

– tipilor curajoși cu care am ieșit la o limonadă/ciocolată caldă/ceva, mi-ați dovedit că nu-i adevărat că “bărbații sunt porci”

– celor care s-au pus contra și m-au supărat la un moment dat, căci n-am făcut eu bine ceva, de nu v-am convins.

Nu sunt neapărat mulțumită de ce am făcut. Puteam să cunosc mai mulți oameni. Puteam merge mai des la munte, puteam să mă plimb mai mult prin țară, poate nițel și prin afară. Puteam să fac mai puține greșeli și să vorbesc mai blând.

Îmi propun ca în 2014 să mă autodepășesc, să fac și mai multe lucruri, să cunosc și mai mulți oameni geniali, să descopăr și mai multe locuri faine. Va fi bine, oricum. Lucrurile mereu se aranjează.

2014

Share Button

Candidez pentru președinția ASLS

Când am venit în București în toamna lui 2011, știam că trebuie să mă implic activ și în altceva decât facultate, iar cea mai bună opțiune a fost asociația studenților care m-a ajutat la admitere – ASLS.

5 lucruri cu care m-a ajutat ASLS în numai 2 ani!

Cei doi ani de voluntariat m-au schimbat enorm.

  1. am ajuns să cunosc foarte mulți studenți din universitate, sau chiar din întreaga țară
  2. am reușit să iau inițiativă atunci când voiam o schimbare (cum a fost amenajarea locului de fumat sau conferința motivațională)
  3. am făcut parte din mișcarea studențească
  4. am învățat să atac idei, și nu oameni
  5. mi-am făcut prieteni pe viață, alături de care mi-am făcut sute de amintiri

Faptul că am fost implicată activ m-a ajutat să văd cum funcționează asociația și de ce are nevoie să evolueze. Implicarea mea în proiecte și activități alături de alte organizații sau în diferite internshipuri m-au ajutat să înțeleg contextul în care trăim și cum putem noi, ca studenți, să ne lăsăm amprenta.

gabrieladeleanu.ro

Noi putem crește niște oameni frumoși, implicați în societatea civilă și în problemele sociale, care să aibă competențe transversale, care să îi ajute pentru dezvoltarea unei cariere. Iată cum: prin dezbateri și discuții periodice pe diferite teme și promovarea importanței reprezentativității, mixate cu internship-uri în străinătate sau la diferite companii în țară sau schimburi de experiență.

Cuvintele cheie sunt: Reprezentativitate, Exteriorizare și Practică profesională. Un melanj între cele trei elemente ar configura profilul unui adult responsabil, pregătit pentru tot felul de experiențe și gata să-și ia în propriile mâini viitorul său.

Implicarea mea serioasă în aceste arii nu a început acum, ci cu câtva timp în urmă, și nici nu se va termina o dată cu campania aceasta. Îmi doresc să schimb ceva pentru colegii mei pentru că sunt convinsă că ei merită să facă parte dintr-un mediu care să-i inspire și să-i motiveze să se dezvolte atât personal, cât și profesional.

Urmărind direcţiile menţionate mai sus şi rămânând fidelă principiilor personale (Transparență, Încredere, Comunicare, Disciplină, Independență), sunt convinsă că mandatul meu ca preşedinte ASLS va duce la înțelegere cât mai productivă între membrii asociaţiei şi va ameliora animozităţile dintre studenţi, ASLS și conducerea facultății.

Pe site-ul ASLS poți găsi CV-ul meu ,declarația de intenție și mai multe detalii 🙂

Share Button

Nu mi-am găsit încă pasiunea

Știți citatul acela a lui Bukowski – Find what you love and let it kill you? – pe care îl găsim peste tot și care ar trebui să ne motiveze să găsim ce ne pasionează și să facem asta, pentru că în cele din urmă ne-ar face fericiți?

995acea8b2a31997f7ffb67b387dd863

Bun, acum îl știți.

Ce faceți însă dacă descoperiți că nu aveți doar o singură pasiune, ci mai multe.

Nu găsești satisfacție în a face un singur lucru, în care să fii cel mai om din domeniu. Descoperi că-ți place să faci lucruri diferite, din domenii diferite și că nu vrei să fii închis pe un singur subiect.

Probabil că prima reacție este să cauți rapid care dintre ele pasiuni îți asigură bunăstare și cum să faci ca bunăstarea să fie pe viață. Și atunci te blochezi în domeniul pe care îl studiezi la facultate probabil. Termini cu note mari, îți umpli CV-ul cu internshipuri pompoase, unde de fapt nu ai fost pus decât să faci xeroxuri și cafea. Ai un locșor bun, călduț, la o instituție sau la o multinațională și ești bine. Părinții pot fi mândri de tine acum.

Rareori se întâmplă ca o persoană să se concentreze pe mai mult, să fie multilateral dezvoltat. Ce contează că-ți place să faci fotografii? Acum nu mai ai timp, jobul te obosește rău.

***

Am scris rândurile astea pe baza articolului de aici. Și încerc să mă conving că nu e nimic rău în a avea mai multe pasiuni. Diferite. Însă care să-mi dea mulțumire personală, care să mă facă împlinită.

Părinții și prietenii te vor susține în final. Ei țin la tine și vor să te vadă fericit. Însă, mi se pare al naibii de greu să-i convingi pe cei pasionați de un singur lucru că tu nu ești ca ei, setat pe un singur lucru.

***

Voi cum sunteți?

banksy

Share Button

Proiectele mele din liceu

Uneori mă gândesc la ce-mi place mie să fac în fiecare zi și cum aș putea să-mi monetizez cumva această pasiune. Nu am ajuns încă la stadiul de plan pentru monetizare, însă mi-am dat seama că-mi place să coordonez proiecte, să organizez evenimente.

Prinsă de nostalgia vremurilor trecute, am căutat prin arhivă afișele celor 3 proiecte pe care le-am făcut în liceu și care mi-au deschis apetitul pentru organizare.

1. Lecturi Urbane – luase naștere în București, urmăream cu pasiune pe net știrile și pozele, iar în 2010 i-am contactat pe organizatori și le-am spus că vreau să fac și eu la mine în oraș. Erau cam neîncrezători, că aveam doar 17 ani și aș fi fost cea mai tânără organizatoare, însă ajutorul dat de profesoara de română din acea vreme, dna. prof. Ciobănuc, i-a convins. Au fost 3 ediții în Tecuci în acel an și mai jos vă arăt 2 afișe de atunci:

gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro

2. Inspirată tot de ce se întâmpla în București, pe când urmăream constant site-ul amdoar18ani.ro, am zis că trebuie să fac musai Booze’n’Books. Întâlniri informale la care vorbeam liber despre cărți, la o bere, nefiind constrânși de rigorile unui club de lectură. Am luat legătura cu Ariel, care m-a trimis la Alexandra Mocanu și am reușit să fac o întâlnire și în Tecuci.

gabrieladeleanu.ro

3. Pe lângă citit, eram pasionată și de fotografie. Pe-atunci eram la începuturi, însă curiozitatea era mare, așa că-mi doream mult să mă înconjor de oameni pasionați, de vârsta mea, din liceul meu. Așa a apărut Expoziția de fotografii a liceenilor de la LSH.

gabrieladeleanu.ro

Pe vremea aceea nu știam ce înseamnă project management, însă am învățat foarte multe lucruri, de la alegerea unui loc la decizia unei date potrivite și la metode de promovare a evenimentului de la oameni foarte faini, deschiși și optimiști.

Acum nu-mi rămâne decât să continui pe această cale.

Share Button

Vara asta fac ceva pentru mine

Am auzit recent o teorie cum că vacanța de vară a fost concepută pentru ca elevii și studenții să participe la activitățile agrare, iar tradiția a rămas și după ce nu a mai fost obligatorie munca patriotică. Acum nu ne-au rămas decât trei luni de zile pierdute. Puțini fac ceva cu adevărat folositor.

Vă spuneam recent că sunt indecisă ce să fac vacanța asta. M-am hotărât, vreau să fac ceva pentru mine, să fac ce-mi place: comunicare pe cale electronică.

Petrec mult timp citind articole despre social media. Am grijă de câteva conturi de facebook și twitter ale unor ONG-uri sau campanii. Sunt activă pe blog, îmi place mediul acesta. Însă vreau să învăț mai multe, de la oameni care își câștigă traiul din asta.

Așa că am aplicat la un internship plătit, însă nu am fost acceptată. Cred și eu, la ce experiență nu prea am și la ce facultate, care nu este despre Comunicare sau Relații Publice, studiez.

Prin această postare încerc să câștig un loc la Social Media Summer Camp, o tabără de social media marketing. Practic, un loc în care vin cei mai tari oameni din domeniu, să te învețe meserie. Cui nu i-ar plăcea să meargă? Uite numai 3 motive simple:

  1. Cunoști super mulți oameni. Networking, cum s-ar zice. Vor fi dintre cei pasionați, care iubesc ceea ce fac și care sunt deschiși să învețe și pe alții;
  2. Apoi, afli tips&tricks pentru o campanie corectă și inovativă;
  3. Înveți cum să profiți la maxim de toate tool-urile pe care ți le oferă lumea asta virtuală în care trăim.
foto
Share Button

Studentule, tu ce faci vara asta?

 Este foarte dificil să fii student. Acum, mă simt mai dezorientată ca niciodată. Nu știu unde să mă angajez vara asta.

Și acum vin întrebările:

De ce vrei să te angajezi? – pentru că vreau să fac chestii faine vara asta, pe banii mei. Le cer destui bani părinților în restul anului.

Păi și ce ți-e atât de greu? – mi-e greu pentru că eu vreau să fie o experiență care să îmbine munca cu distracția, să cunosc oameni noi, poate să descopăr culturi noi. Vreau să profit că am doar 20 de ani, sunt lucruri pe care le poți face doar acum. În plus, așa aș crește, așa m-aș dezvolta personal și așa aș înțelege poate anumite lucruri.

Atunci du-te și lucrează la mare. – ar fi fain, nu? Pe de altă parte însă, poate ar fi un semn de maturizare din partea mea să caut un job mai serios. Ar trebui să mă gândesc că la anul termin facultatea și nu e ca și cum aș avea un serviciu asigurat, pentru umaniști e mai greu. Poate ar trebui să mă apuc să-mi aranjez un CV solid.

https://www.facebook.com/motivonti

Cam astea au fost gândurile mele din ultima perioadă. Singurul lucru sigur pe care-l știu este că vreau să-mi placă ceea ce fac. Și că dacă nu va ieși o chestie super-mega-faină, măcar voi ști că am încercat și că mai am vreo 40 de ani la dispoziție să tot muncesc. Voi aveți vreun sfat de dat?

Share Button