Category Archives: pasiuni

Pace și iubire de la Tecuci

Când crești într-un oraș mic, deseori ți se pare că viața celor care trăiesc în orașe mari ar fi mai cool decât a ta. Sau cel puțin așa mi se părea mie când eram în liceu și abia așteptam să plec la facultate. Poate că de aceea mă și încurcam cu o groază de activități, printre care și artele marțiale.

Ei bine, în perioada în care mergeam la antrenamente l-am cunoscut și pe Flo. Florentin Hriscu. Prof de sport în acte. Instructor de dans la Tecuci în fiecare zi. Youtuber întotdeauna. Și despre ultima parte vreau eu să vă povestesc. Continue reading

Share Button

Ce se întâmplă când intri cu accesorii mișto într-un birou de femei

Când eram eu mai mică și ajungeam pe la ai mei la serviciu (ce mișto păreau atunci birourile!), îmi plăcea tare mult când venea o tanti cu o sacoșă mare de rafie în dungi albastre sau roșii, Continue reading

Share Button

Magie cu flori

Acum ceva vreme mi s-a spus că societatea poate fi schimbată dacă începem din comunitățile mici,  că degeaba se întâmplă lucruri în capitală și orașe mari, dacă în orașele mici și sate lucrurile rămân la fel.  Tot îmi răsună cuvintele acestea în minte de vreo 6-7 ani, mai ales când Mi-a pare în fața ochilor un exemplu de bună practică. Continue reading

Share Button

Dragostea pentru plante vii

Acasă, am crescut aproape într-o grădină botanică. Una dintre marile pasiuni ale mamei este grădinăritul. Ar sta printre plăntuțele și floricelele ei cu zilele, dacă ar putea. Când venea vara și ai mei plecau în concediu, mă suna în fiecare zi să mă întrebe dacă am udat florile. Niciodată îndeajuns, aparent, căci în fiecare vară trebuia să moară una-două-trei.

Cu prima ocazie, am fugit de grija asta. Până anul trecut, când colega de cameră m-a întrebat dacă e ok să aducă o plantă vie în camera de cămin. N-aveam de ce să-i spun nu, că ea avea grijă de ea. Era un lămâi de un metru înălțime și cu vreo 5-6 fructe. A supraviețuit până în vară. Continue reading

Share Button

Modele la tot pasul

De când a scris Cristi despre modelele pe care le avem sau nu în țara noastră, am stat cu ochii deschiși să observ oamenii din jurul meu. Și văd oameni frumoși, respectuoși, care mă motivează și pe mine să fiu așa. Iar atunci când mă încearcă sentimente negative, mi-amintesc de ei și-mi zic că poț si eu.

Cea mai recentă lectie a fost ieri, la concursul de tir cu arcul. Eram curioasă, iar serialul Arrow mi-a arătat că nu este chiar de greu. Am descoperit că este chiar destul de greu. Însă participanții fundației Motivation (vedeți aici poze) mi-au dovedit cât de mult subapreciez și cât de superficială sunt. Da, persoanele cu dizabilități de acolo mi-au dovedit că unde există voință, există și putință.

Așa că am luat arcul în mână, am pus săgeata la semn, am agățat cu 3 degete și… am ratat de 7 ori din 10. Aparent era chiar bine că nu dădeam în afara țintei, însă totuși – distanța era mult mai mică.

Apoi mi-am dat seama că am probleme de concentrare și nu mi-ar strică o sesiune de tras cu arcul, să mă adun puțin.

Am plecat de acolo încântată că am întâlnit acești oamenii. Sunt fascinanți și pasionați. Iar pasiunea spune totul despre un om.

Cât despre modele, nu trebuie să le așteptăm la tv, ci trebuie să ieșim puțin din bula noastră confortabilă și să deschidem ochii. Ei sunt în jurul nostru.

Share Button

Tot Nikon, dar mai mic

Mulți prieteni m-au întrebat ce-a fost în capul meu atunci când mi-am schimbat aparatul foto. Aveam un dSLR măricel, iar acum mi-a dat prin cap să-mi iau un mirrorless micuț.

Pe Nikon D60 l-am primit cadou la 17 ani. De-a lungul anilor i-am cumpărat tot felul de cadouri: trepied, obiectiv, filtre, telecomandă, flash diffuser. L-am iubit mult, că a fost alături de mine la numeroase experiențe, în tot felul de locuri, la orice vreme (intrați în secțiunea Portofoliu, din stânga). A venit însă o vreme, ca în viața oricărui aparat entry-level, să cedeze. Mai exact, să-i cedeze shutterul. Am încercat tot felul de trucuri să-l readuc la viață, însă toate au fost temporare. O operație serioasă, în service (adică schimbarea shutterului) ar presupune niște bani serioși, pe care nu sunt pregătită să îi dau, indiferent cât de mult l-aș iubi.

De cât’va timp îmi tot făceau cu ochiul aparatele mirrorless. Micuțe, drăguțe, cu capacități de aparat mare. De Black Friday am făcut și pasul cel mare – am cumpărat un Nikon1S1 și mi-e drag de numai pot, că-i tare deștept.

De ce nu am trecut la pasul următor, să îmi iau un dSLR mai bun? Vorba aia, am hârtie la mână, mă fac PFA și-mi deschid studio. Păi nu cred că mi-era musai un aparat serios. Motivul principal a fost, bineînțeles, cel financiar. Este o pasiune taaare costisitoare, asta cu fotografia. Iar acest micuț aparat pe care-l am acum îmi satisface nevoile fotografice. Vă las cu câteva exemple și am să revin cu mai multe impresii mai încolo.

test1

test1

test2

test2

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro

Share Button

Nu mi-am găsit încă pasiunea

Știți citatul acela a lui Bukowski – Find what you love and let it kill you? – pe care îl găsim peste tot și care ar trebui să ne motiveze să găsim ce ne pasionează și să facem asta, pentru că în cele din urmă ne-ar face fericiți?

995acea8b2a31997f7ffb67b387dd863

Bun, acum îl știți.

Ce faceți însă dacă descoperiți că nu aveți doar o singură pasiune, ci mai multe.

Nu găsești satisfacție în a face un singur lucru, în care să fii cel mai om din domeniu. Descoperi că-ți place să faci lucruri diferite, din domenii diferite și că nu vrei să fii închis pe un singur subiect.

Probabil că prima reacție este să cauți rapid care dintre ele pasiuni îți asigură bunăstare și cum să faci ca bunăstarea să fie pe viață. Și atunci te blochezi în domeniul pe care îl studiezi la facultate probabil. Termini cu note mari, îți umpli CV-ul cu internshipuri pompoase, unde de fapt nu ai fost pus decât să faci xeroxuri și cafea. Ai un locșor bun, călduț, la o instituție sau la o multinațională și ești bine. Părinții pot fi mândri de tine acum.

Rareori se întâmplă ca o persoană să se concentreze pe mai mult, să fie multilateral dezvoltat. Ce contează că-ți place să faci fotografii? Acum nu mai ai timp, jobul te obosește rău.

***

Am scris rândurile astea pe baza articolului de aici. Și încerc să mă conving că nu e nimic rău în a avea mai multe pasiuni. Diferite. Însă care să-mi dea mulțumire personală, care să mă facă împlinită.

Părinții și prietenii te vor susține în final. Ei țin la tine și vor să te vadă fericit. Însă, mi se pare al naibii de greu să-i convingi pe cei pasionați de un singur lucru că tu nu ești ca ei, setat pe un singur lucru.

***

Voi cum sunteți?

banksy

Share Button

Proiectele mele din liceu

Uneori mă gândesc la ce-mi place mie să fac în fiecare zi și cum aș putea să-mi monetizez cumva această pasiune. Nu am ajuns încă la stadiul de plan pentru monetizare, însă mi-am dat seama că-mi place să coordonez proiecte, să organizez evenimente.

Prinsă de nostalgia vremurilor trecute, am căutat prin arhivă afișele celor 3 proiecte pe care le-am făcut în liceu și care mi-au deschis apetitul pentru organizare.

1. Lecturi Urbane – luase naștere în București, urmăream cu pasiune pe net știrile și pozele, iar în 2010 i-am contactat pe organizatori și le-am spus că vreau să fac și eu la mine în oraș. Erau cam neîncrezători, că aveam doar 17 ani și aș fi fost cea mai tânără organizatoare, însă ajutorul dat de profesoara de română din acea vreme, dna. prof. Ciobănuc, i-a convins. Au fost 3 ediții în Tecuci în acel an și mai jos vă arăt 2 afișe de atunci:

gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro

2. Inspirată tot de ce se întâmpla în București, pe când urmăream constant site-ul amdoar18ani.ro, am zis că trebuie să fac musai Booze’n’Books. Întâlniri informale la care vorbeam liber despre cărți, la o bere, nefiind constrânși de rigorile unui club de lectură. Am luat legătura cu Ariel, care m-a trimis la Alexandra Mocanu și am reușit să fac o întâlnire și în Tecuci.

gabrieladeleanu.ro

3. Pe lângă citit, eram pasionată și de fotografie. Pe-atunci eram la începuturi, însă curiozitatea era mare, așa că-mi doream mult să mă înconjor de oameni pasionați, de vârsta mea, din liceul meu. Așa a apărut Expoziția de fotografii a liceenilor de la LSH.

gabrieladeleanu.ro

Pe vremea aceea nu știam ce înseamnă project management, însă am învățat foarte multe lucruri, de la alegerea unui loc la decizia unei date potrivite și la metode de promovare a evenimentului de la oameni foarte faini, deschiși și optimiști.

Acum nu-mi rămâne decât să continui pe această cale.

Share Button

Educația salvează nația!

Știu această lozincă de aici.

Nu mai târziu de luni, începe școala. Sunt acasă-acasă și simt începutul școlii de parcă aș lua încă parte activ: vitrinele sunt pline de cămăși și uniforme din acelea cu șorț albastru pentru clasele primare, librăriile organizează concursuri unde poți câștiga un rucsac echipat de școală, pe străzi toată lumea are sacoșe în brațe.

Însă, dincolo de aceste cumpărături superficiale și necesare, ce se întâmplă?

Se întorc elevii la aceeași rutină plictisitoare, unde li se predă pe bandă rulantă, dau 10 lucrări pe săptămână când nu au note suficiente, apoi tezele și gata semestrul? Mă întreb câți dintre toți elevii aceștia fac ceva ce le place, ce-i pasionează? Puțini, poate că nu toți și-au descoperit încă pasiunile.

E trist să te trezești peste câțiva ani (atât de puțini în cazul meu!) și să-ți dau seama peste câte lucruri ai trecut, de care ziceai ce-o să-mi trebuiască mie asta în viață? sau n-o să mă întrebe nimeni pe stradă asta. Aici poate este și vina profesorilor, că nu-ți spun cu ce te ajută mai departe informația respectivă și cum poți să o conectezi de o pasiune.

Atunci este datoria voastră să descoperiți ce vă place să faceți și să învățați cât mai multe despre acel domeniu!

Îți place muzica și ești mereu la curent cu noutățile? Descoperă cum au fost influențate curentele muzicale de evenimentele istorice. Mergi la radioul local să faci voluntariat, să te înveți cu microfonul.

Te afirmi în rândul celorlalți și preiei rolul de lider? Mergi în Consiliul Elevilor, până ajungi la cele mai înalte funcții.

Vrei să călătorești prin toată lumea? Învață limbile străine și geografia.

Sau poate nu-ți prea place școala, că și așa acasă ai multe treburi la animale, la câmp. Gândește-te cât de mult ai evolua dacă ai face Agronomia și ai învăța tot ce e nevoie pentru o cultură agricolă sănătoasă.

Iar dacă informațiile de care ai nevoie nu se fac în școală, foarte bine, caută pe internet, printre prieteni, prin oraș. Indiferent de ce anume îți place, cu siguranță există niște material din care tu te poți dezvolta. Nu te blaza și nu rămâne în rând cu ceilalți, la ASE și la Poli, interesează-te de domeniul maritim sau de pilotaj, descoperă și altceva.

Educația îți deschide ochii și te face să vezi toate greșelile din sistemul nostru. Când treci de puterea banilor și îți dai seama cât de mult este afectată societatea din jur, reacționezi. De exemplu, îți dai seama că toate despăduririle ilegale duc la inundații masive. Și ăsta-i un lucru simplu.

Profitați de libertatea informației cât mai din timp. Educați-vă, informați-vă și gândiți! Educația salvează nația!

Share Button

3 filme despre reclame și marketing

Ador reclamele. Sunt mai atentă la reclame din pauza publicitară decât la film/emisiune. Când eram mică stăteam uitată la teleshopping. Abia aștept Super Bowl numai pentru a vedea cele mai tari reclame din US. Ați prins ideea. Continue reading

Share Button