Trecerea de la “ce copil drăguț” la “tinerii din ziua de azi”

Inspirația mea vine de cele mai multe ori din mersul cu RATBul. Într-una dintre dimineți, o femeie din aceea pe a cărei față citești de la distanță că nu este cea mai caldă la suflet, și un puști de vreo 10-11 ani, în fața unui scaun liber. În acele câteva secunde de dezbatere internă, doamnei i se făcu milă când îi văzu rucsacul care cântărea mai mult decât el și i-a spus să stea jos, că e copil. (more…)

Copiii și bolile lor

Vreau, nu vreau, tot mai des ajung să fiu printre copii. Parcă cu cât trece timpul mai mult, mai mulți copii apar în jurul meu. Nu e că nu-mi plac, însă nu am aflat încă ce înseamnă “răbdarea maternă”. Aflându-mă în cadre “mămicești” aud cum copilul nu-știu-cui are vărsat de Read more…

Viața mea, engleza

Când aveam vreo 5-6 ani, învățasem să număr până la 10 și cum se spune la câine și la pisică în engleză și eram tare fericită. Apoi, intrasem la școală și ni se schimbau profesoarele de la un semestru la altul și a început să-mi displacă tot mai mult limba Read more…

Totul până la familie

Am lăsat să se înțeleagă de multe ori că familia este foarte importantă pentru mine. Și deși sunt conștientă că sunt tot felul de probleme între generații, am trecut mai departe de asta. Acesta este un lucru pe care îl admir mult la cultura rusă – că pun familia pe primul Read more…

Când uităm din casa cui am plecat

Uneori uităm să fim recunoscători față de părinții noștri. Este uimitoare diferența de comportament între societatea est-asiatică și cea mioritică. Părinții asiatici nu merg chiar pe principiul “eu te-am făcut, eu te omor!”, însă îi fac pe copii conștienți că datorită lor există ei pe lumea asta. Ne-am învățat să Read more…

Unde ești tu, independență?

Cred că în ultimul timp nu am visat decât la mutare. Ahh, câtă nerăbdare am! Nu neapărat din cauza orașului, mereu am zis că dacă vrei, îți poți găsi ceva de făcut oriunde. Acum însă, eu am nevoie de independență. Visez la momentul în care locuiesc în altă parte de Read more…

Facebook pentru copii

Uneori lucrurile se sincronizează a naibii de bine. Exact când mintea mea spune ceva, dau pe net (involuntar) de ceva asemănător. Să vă explic: mă uitam pe lista mea de prieteni pe facebook. Ştiu că e vina mea, dar mi-o asum. Am destul de mulţi “prieteni” cu o vârstă cam Read more…

Moştenirea mea – tata –

Tata:  ce pastile iei? Eu: lecitină. Tata: şi nu uiţi să le iei?  Hm. Ar fi un paradox, nu-i aşa, să uit să iau nişte pastile care mă ajută cu memorarea. Nu ştiu cum sunt taţii voştri, dar al meu îmi dă uneori câte un maxim din ăsta de rămân Read more…