Category Archives: Liceu

Când eram eu adolescentă, lucrurile nu erau chiar așa

…erau poate mai rele, pentru că bătăile între adolescenți nu se înregistrau și nu ajungeau virale, părinții nu aflau, iar victima supraviețuia cu gândul că luna viitoare altul va fi subiectul fierbinte din școală și nu o va recunoaște o țară întreagă. Continue reading

Share Button

Educația financiară în liceu

La fiecare început de an școlar la liceu mă entuziasmam când vedeam în orar materii cool precum Educație Antreprenorială, Sociologie sau Economie. Cei 4 ani de liceu mi i-am petrecut la clasa de Științe Umane, așa că mă simțeam bine că aveam ore ce păreau a fi utile în viață. Între timp îmi dădeam seama cât timp pierdut era la mijloc și cât de mult contează să ai un prof slab la catedră*. Continue reading

Share Button

Deci, care-i faza cu 6%?

Dacă aveți în lista de prieteni pe facebook studenți, probabil că ați văzut că unii dintre ei și-au schimbat poza de profil și cea de cover cu ceva legat de 6%.

cover

Care-i faza cu asta? De ce are nevoie educația de 6%? De ce neapărat 6?

Păi să vedeți: în 2008 a apărut un Pact Național pentru Educație, pe care și l-au asumat partidele politice, și care prevedea o investiție a statului în educație, pe perioada 2008-2013. Procentul alocat din PIB nu a crescut, chiar dimpotrivă, iar în 2011, în Legea Educației Naționale este stipulat faptul că 6% din PIB țări trebuie orientat către Educație. Din nou, fail total.

finantarea_educatiei_in_romaniaCum afectează asta sistemul educațional? Foarte puternic, încă de la cele mai timpurii structuri: la grădință vin tot felul de suplinitori pentru cursuri extra, plus toate rechizitele și jucăriile, iar pentru astea se plătesc (credeți-mă, sormea finanțează ca lumea la o grădință de stat). Mai târziu, în școală: plătim pentru manuale, burse mici, profesorii sunt slab pregătiți și se schimbă anual, clădirile cad pe noi. În facultate: taxe pentru orice, chiar dacă ești la buget, burse mici, regie de cămin scumpă, mizerie, personal auxiliar miserupist, învățământ centrat pe profesor si nu pe student. (citiți mai multe pe 6pentrueducatie.ro

E chiar paradoxal, mai ales în cazul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, care ar trebui să scoată pe piața muncii cadre didactice calificate. Însă atunci când salariul e de 1000 lei, nu mai degrabă te duci la un call-center și primești 1500?

Putem să ne punem palma în c*r și să ne dăm la o parte. Bine că nu-i mai rău. Să terminăm și cu facultatea asta și gata. Să facă alții. Să facă asociațiile. Alea care te reprezintă pe tine și interesele tale? Păi dacă interesele tale sunt altele, cum pot face ele ceva? Mmmda.

Încetați cu victimizarea asta, încetați să-i mai lăsați pe alții să decidă pentru voi, când în joc sunt educația, viitorul și banii voștri! Nu trebuie să așteptați de la alții “să se facă ceva”. Nu trebuie să faceți parte din vreo structură reprezentativă pentru a vă revendica drepturile! Aveți o voce și nu trebuie să vă fie teamă să o folosiți!

Pe 13 noiembrie 2013 este protest pentru Educație. Să ne vedem în stradă!

sursă imagini: 6pentrueducație.ro
Share Button

De ce vor salva lumea generațiile următoare

UVE-UB mi-a deschis mult ochii referitor la “tinerii din ziua de azi”, adică liceenii. Cei care suficienți de mari încât să se implice în activități care schimbă mentalități, însă suficient de mici încât să mai poată copilări.

Parcă-parcă televiziunile cu știrile lor cu liceeni care fac sex în baie mă convinseseră că generațiile care vin sunt tot mai “experimentaliste” și de neîncredere. Și aici am greșit, pentru că am uitat că nu se promovează copiii care fac ceva bun pentru ei, pentru liceul lor sau poate chiar pentru țara lor.

Din fericire, în ultima perioadă am întâlnit foarte mulți liceeni care fac lucruri foarte tari. Și aici vorbim despre ceva mai mult decât doar olimpiadă. Da, e foarte tare să mergi și acolo, dar e și safe. Însă să mergi la concursuri de scurtmetraje sau concursuri ecologice sau să pleci cu Youth in action prin diferite țări, e cu totul altceva. Am rămas uimită să văd că ei sunt deja “oameni mari”, cruzi într-adevăr, însă cu mai multe principii, valori și planuri decât un om de 25 de ani, să spunem.

Am descoperit care era cauza pe alocuri: Consiliul Național al Elevilor. Cine a ajuns la nivelul acela în liceu, a plecat cu alte skilluri decât colegii lui, după ce au dat bacul. Copiii ăștia învață să lupte pentru drepturile lor de la 15 ani! Cât de minunat poate fi asta?

Mai puțin minunat este faptul că mulți aleg să meargă la facultate în țări străine. Cauze: facultăți care nu oferă ce-și doresc ei, învățământ care nu este centrat pe student, dezvoltare internațională.

Însă, oriunde vor fi acești elevi în următorii 3-4-5 ani, sper să rămână la fel de străluciți. Iar pentru restul lumii, băgați bani în învățământ și promovați copiii aceștia, cu ei schimbăm țara! 🙂

Share Button

Viața mea, engleza

Când aveam vreo 5-6 ani, învățasem să număr până la 10 și cum se spune la câine și la pisică în engleză și eram tare fericită. Apoi, intrasem la școală și ni se schimbau profesoarele de la un semestru la altul și a început să-mi displacă tot mai mult limba engleză. Totul a atins apogeul prin clasa a IIIa, când am fost scoasă la tablă să scriu “jucărie” în engleză, și nu știam că îi zice “toy”. Dacă până atunci îmi făceam temele în silă, atunci renunțasem la acest chin și mă scuzam mereu învățătoarei că mi-e rău și că vreau să plec acasă – engleza era mereu ultima oră.

În clasa a Va mi-am schimbat școala și, implicit, profesoara de engleză. Am dat peste o doamnă dură și exigentă, care ținea morțiș să ne învețe engleză. Și prin clasa a VIIa să ne certe că venim machiate și să ne trimită să ne spălăm pe față, dar asta e o altă poveste. Se poate spune că în generală am mâncat engleză pe pâine. Nici nu prea aveam de ales, de altfel. Însă mi-a prins bine mai târziu.

Liceul l-am făcut la profilul Științe Sociale – îmi plăceau mult materiile umaniste și limbile străine. Atmosfera la orele de engleză era cu totul alta acum. Gramatică se făcea tot mai puțină, mai mult se reluau aceleași probleme cu timpurile și if clause. Însă îmi plăcea că ne uitam la filme cu subtitrare în engleză și mai făceam câte un referat pe o carte citită în engleză.

Acum, la facultate, studiez rusa și engleză. Rusa am început-o de la 0, engleza am continuat-o după 12 ani. Mai este nevoie să spun că mi-este mai ușor să înțeleg la engleză decât la rusă? Mă ajută foarte mult faptul că am crescut și am fost educată cu multă engleză. Știi și tu că, cu cât ești mai tânăr, cu atât îți este mai ușor să înveți o limbă străină.

***

Am un nepoțel de 5 ani. Anul acesta a mers la o grădiniță de stat, din cartierul în care locuiește, iar cu un an înainte a mers la o grădiniță particulară. A făcut engleză în ambele locuri, însă a învățat numai la prima grădiniță câte ceva. Concluzia: e foarte posibil ca atunci când va ajunge la școală, să fie în urmă față de alți colegi de-ai lui. Din fericire, în București sunt o groază de centre de limbi străine, pentru toate buzunarele și majoritatea au cursuri de limba engleză cu oameni profesioniști.

Share Button

Când eram eu în liceu…

Când eram în liceu, apăruse viral înregistrare lui Tudor Chirilă, Scrisoare pentru liceeni. O ascultam și o dădeam mai departe de fiecare dată când simțeam că este nevoie. De multe ori mă mobiliza să ies din lenea cotidiană.

În liceu mi-era bine, nu știu cum se făcea că trebuia să învăț doar la ce-mi plăcea: istorie și geografie. Îmi plăcea mai ales la istorie pentru că mă ajuta să înțeleg știrile și să-mi dau seama cât bullshit este acolo.

de pe tumblr

În liceu, de fapt mereu în școală, spunem lucruri de genul “de ce trebuie să știu asta? n-o să-mi trebuiască niciodată / nu mă va opri nimeni pe stradă să mă întrebe asta”

Ei bine, ai fi surprinsi. Niciodată nu știi unde te duce viața și cât contează un amănunt mediocru pentru a nu trece drept ignorant. Zilele trecute eram pe stradă cu un prieten și vorbeam, informal, despre diverse lucruri din lumea în care trăim. La un moment dat, mă întreabă dacă știu când a apărut Uniunea Europeană. Și am știut, pentru că învățasem asta în liceu. Este uimitor momentul când îți vine în cap răspunsul, pentru că ți-a rămas bine stocat într-unul din cardurile tale de memorie.

***

În facultate trec prin același proces. Amân, mă gândesc că nu-mi trebuie, apoi mă lovesc de lucrul respectiv. Sar peste anumite informații pentru a le relua după o perioadă, când realizez că sunt destul de ușor de înțeles, sunt eu “d’ohhh!”.

Nu pot să spun că sistemul nostru de învățământ este excelent, dar nici nu mă pot plânge că e prea multă informație sau că e prea multă materie. Sunt doar lucruri de bază pe care poți alege (sau nu) să le aprofundezi.

***

Mesajul textului îl extrage fiecare. Eu vă dau un final tip de personal branding – renunțați la a vă lăuda cu chestii negative (nici mie nu știu să gătesc, gen) și înlocuiți cu chestii pozitive (îmi place să fac cocktailuri, gen).

Share Button

Dor de recitări

facebook.com/theballerinaproject

Atât de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cireș,
 Și ca un înger dintre oameni
 În calea vieții mele ieși.

 

Atât îmi mai amintesc din poezia “Atât de fragedă”, a lui Mihai Eminescu, pe care am recitat-o fără probleme prin clasa a VII-a. Când mi-am dat seama că marți e 15 ianuarie, m-am gândit automat la vremurile când făceam mini-spectacole la școală, când recitam poezii sau participam la concursuri pe tematica asta.

Acum nu mai este așa, acum se merge la discuții și colocvii. Sunt două foarte interesante marți dup-amiază: unul la Librăria Eminescu, de la 5.30 și unul la Clubul Țăranului Român, de la 6.30, poate ne vedem la unul dintre ele.

Voi ce poezii ați recitat?

Share Button

Vand uniformă

De cât’va timp anunţ în stânga şi-n dreapta: îmi vââând unifooorma!

A fost purtată si nu prea. Cravata mai des, vesta aşa şi aşa, sacoul aproape mereu în geantă, fusta uneori-rareori şi pantalonii şi mai rar. Deşi am avut noroc şi îmi vin la fix.

Materialul nu este cine ştie ce, fusta mai ales se boţeşte destul de repede. Însă, din câte am inţeles, materialul din care se face uniforma acum e şi mai praf. Deci nu inţeleg de ce ai da cu 50 lei mai mult pe ceva care este mai prost.

De asemenea, nu inţeleg de ce e reticenţa asta de a cumpara o uniforma de la un fost elev. Da, e second hand, dar sincer, nu merita sa dai 2 milioane pe ceva ce porţi din an in paşti. Pentru că în cel mai bun caz, vei umbla cu sacoul în geantă, cum făceam şi noi.

Aşadar, dacă ştiţi vreo boboaca de a 9a, mai slăbuţă, cam de 36-38 mărime de la Spiru Haret, care ar fi interesată, daţi-mi de ştire, vă rog!

Share Button

Cum a fost examenul de bac pentru mine

Sunt proaspăt absolventă de liceu. De curând am luat şi bacul. Cu o notă care putea fi şi mai mare, dar asta e o altă poveste.

Eu vreau să scriu despre ce se discută peste tot în ultimele zile: o mare parte dintre absolvenţi nu au luat examenul.

Mie nu mi s-au părut grele probele. Ce-i drept, fiind la profil de ştiinţe sociale, nu am dat probă la matematică, însă nu i-am trimis eu pe cei de la profile de real acolo, aşadar, nu au de ce se plânge. Eu am dat la limba şi literatura română, istorie şi geografie. Şi după cum bine se observă, nu am murit.

Sinceră să fiu, nu înţeleg de ce au picat atââât de mulţi! Aceleaşi subiecte le-am avut cu toţii, iar camere de supraveghere au fost şi la mine în liceu. De asemenea, nu înţeleg de ce dau toţi vina pe ministru şi ceilalţi din organizare. Ce vină au ei că unii au învăţat şi alţii nu?! Îi găsesc vinovaţi doar pe elevi, că nu au fost în stare să se pregătească.

O altă părere spune că profesorii nu s-au ocupat de pregătirea lor pentru bac. Greu de crezut având în vedere că toţi profesorii erau obligaţi să ţină o oră pe săptămână, în afara programului normal, de pregătire pentru bac.

Iar povestea cum că profesorii nu predau cum trebuie elevilor este relativă – un singur om trebuie să înveţe vreo 30 de oameni ceva într-un timp limitat. Le explică cum crede el de cuviinţă, este normal să nu înţeleagă toţi (aici intervine un aspect de psihologie, cu diferite feluri de învănţare – vizual, auditiv etc – aţi făcut testul cu siguranţă).

Cât despre părinţi – ei nu aveau ce să le facă. Bati copilul într-una, dacă el nu vrea să înveţe, nu învaţă, nu poate face nimeni altcineva asta pentru el.

Eu cred că mulţi s-au bazat pe copiat şi s-au înşelat mult. Poveştile înflorite ale celor din anii trecuţi i-a făcut să-şi facă iluzii.

În final, este doar vina noastră, a elevilor, pentru toate măsurile care au fost luate. Atunci când auzi în orice maşină cu elevi lucruri de genul “noi am putut să copiem/am strâns bani şi am dat supraveghetorilor/am avut fiţuica în chiloţi” e normal să se ia măsuri, nu-i aşa? 🙂

Share Button

Febra bacului

Mvai mâine am proba scrisă la limba şi literatura română şi eu stau pe net! Vai săptămâna următoare am bac şi eu nu ştiu totul la perfecţie.

Vai vai vai!

Ce este cu atât stress, oameni buni?! Ok, de acest examen depinde viitorul nostru (dacă îl luăm sau nu), dar de ce este toată lumea în priză?

Încă din septembrie, când spui cuiva că eşti a 12a, automat primeşti răspuns ‘aaa ai bacul anul ăsta…’ şi?! este un examen ca oricare altul, o teză anuală, nu semestrială, nu a murit nimeni din asta.

Iar de anul ăsta, se pun camere de supraveghere fraţilor!

unu’ la mână nu înţeleg pe elevii care se complică să copieze – nu toată lumea trebuie să ia note maxime, e normal. eu îs ok să mai vorbeşti, mai schimbi o părere, dar să transcrii pagini întregi…

doi la mână nu îi înţeleg pe profii care se încurcă cu asta. de supraveghetori zic. una îi să-i mai laşi să schimbe o părere şi alta e să îi laşi să copieze din cărţi. dacă nu-i prea duce mintea, îi treaba lor. vă cred că aveţi un salariu de rahat, dar să vă riscaţi munca de-o viaţă pentru nişte pulifrici care după ce ies din sala de examen vor uita de voi… nu se merită.

şi trei la mână – ce e cu atâta tam-tam cu camere de supraveghere, colaborare cu Direcţia Generală Anticorupţie, what’s the fâs? aici era toată corupţia din România, la nişte profesori care primesc câteva sute de lei (vechi) pentru că îi lasă să vorbească între ei.

E prea mult circ pentru un lucru prea mărunt, din perspectiva mea.
Oricum, baftă colegilor de suferinţă! : ))

Share Button