Category Archives: iubire

How I discovered who I’ll fell in love with

Continue reading

Share Button

Despre prima îndrăgosteală

weheartit.com/@giulias_0607

weheartit.com/@giulias_0607

Astăzi mi-am amintit de prima îndrăgosteală. E vorba de starea aceea pe care o ai atunci când ești mic și ți se pare că iubirea e așa, ca un tort mare din care vrei să dai la toată lumea. Mai ales colegei aceleia drăguțe care-ți împrumută creionul de fiecare dată când tu-l uiți acasă. Adică în fiecare zi 🙂 Continue reading

Share Button

Nymphomaniac, mai mult decât sex

Bănuiesc că cei mai mulți dintre voi ați văzut pe net sau prin București afișul celui mai nou film regizat de danezul Lars von Trier (remember Melancholia?), așa că imaginile alăturată nu ar trebui să vă surprindă.

Am ajuns la cinema să văd Nymphomaniac cu speranța că nu va fi un soi de film porno (că tot se spune că scenele close-up sunt filmate cu actori xxx), fără ceva mai profund, fără o poveste dincolo de sexul care i-a umplut viața lui Joe (Charlotte Gainsbourg).

Spre nemulțumirea multora, nu a fost chiar atât de mult sex. Mai ales, nu a fost scena cu cei 2 negri (!!!), una dintre primele imagini date spre promovare (aflați mai multe de la Cristina Bazavan despre promovare).

Mi-a plăcut filmul pentru că a fost o amestecătură de senzații. La scenele de început m-a luat puțin frigul când am văzut fulgii de cădeau. Muzica este de milioane, pun pariu că toată lumea din sală bătea ritmul pe Rammstein. A fost fascinant să descopăr cât de asemănătoare este viața umană de cea animalieră, cum se leagă natura. Mi s-a confirmat încă o dată că sexul slab îl reprezintă bărbații, care sunt dominați într-o secundă de orice femeie conștientă de puterea sa, la orice vârstă. Și, ideea centrală a poveștii: secretul sexului este un strop de iubire.

Charlotte Gainsbourg îmi place pentru cine este, pentru aerul franțuzesc și pentru candoarea cu care își poveștește viața și le leagă de poveștile lui Seligman. Uma Thurman a avut, oarecum un rol facil și totuși dur; rolul unei soții care o ia razna când rămâne cu 3 copii, după ce soțul părăsește familia pentru amantă (iarăși, bărbatul supus pentru sex). Chiar dacă dna. H este doar un capitol din poveste, marchează tot filmul.

Nymph()maniac – much ado about nothing? În ceea ce privește volumul I, posibil. Promovarea și-a făcut treaba și a vândut bilete. E un film care merită văzut, din punctul meu de vedere. Măcar pentru Shia LeBeouf în toată splendoarea lui. Și pentru muzică.

Share Button

Mi s-a spulberat un vis

Nu voi fi niciodată o gospodină adevărată din simplul motiv că nu-mi place să gătesc. Nu găsesc nici relaxare, nici plăcere în a petrece prea mult timp în bucătărie.

Probabil că tata nu ar fi mândru de mine dacă ar citi rândurile astea. Chiar dacă a locuit vreo 20 de ani cu 4 femei în casă, este destul de conservator în ceea ce privește atribuțiile femeii. Sau poate tocmai asta a fost, că a locuit cu 4 femei în casă. Și o admir mult pe mama, mereu și-a găsit timp să ne facă toate poftele, în funcție de perioadele noastre – când voiam să ținem post (sau nu), când voiam să mâncăm cât mai multe legume în mijlocul iernii sau când voiam mereu ceva dulce. Chiar și acum, în pachete, mereu ne strecoară și ceva dulce, home-made.

De-a lungul timpului mi-am tot propus ca într-un viitor să gătesc. Când voi fi singură acasă. Când voi avea ceva mai mult decât o plită electrică de cămin. Când voi avea bucătăria mea. Acum nu mai am nicio scuză. Știa tata ce știa când spunea “oricum ei nu-i trebuie aragaz prea complicat/hotă prea puternică, că n-o să facă nimic”.

Nu fac nimic mai mult decât strictul necesar. Omletă, piure, legume la cuptor, clătite în zilele mele bune. Nu găsesc utilitatea consumului excesiv al timpului (o oră) pentru ceva ce va dispărea destul de rapid (10 minute). Nu mă relaxează, ba chiar mă enervează gândul la vasele din chiuvetă.

Nu știu cum va fi după ce m-oi mărita, că-s conștientă că la bărbați iubirea trece prin stomac. Și parcă nici n-aș vrea să iau mâncare gata făcută de la Mega. Bine că asta nu-i o problemă urgentă și nu trebuie să-i găsesc o rezolvare. Sau să fac vreun compromis.

Share Button

Iubire după 30 de ani

Știu o poveste potrivit căreia descoperi iubirea atunci când îți găsești jumătatea. Cândva, demult, cică am fi fost niște sfere, un soi de androgin, însă am fost despărțiți pe din două și de aceea ne petrecem viața căutându-ne jumătatea.

Are sens?

Pentru mine nu are. Sau cel puțin nu încă. Când trăiești într-o lume în care contează din ce mediu vine perechea, când nu trebuie să amesteci viața profesională cu cea personală și când divorțul este la o semnătură distanță, parcă e prea multă energie ce trebuie consumată. Așa că te mulțumești cu ce găsești. Sau cu ce nu, e ok oricum.

Și-atunci cum o fi să trăiești toată viața cu aceeași persoană? În fiecare dimineață, să te trezești lângă același om, să-ți bei cafeaua cu același om și seara să te așezi în pat lângă același om. Nu ai nicio scuză bună să dormi singur.

***

Am fost pentru două săptămâni acasă și m-au amuzat “certurile” alor mei. Ba că tata întârzie mereu la masă, ba că mama nu a pus suficient piper în mâncare. Discuții pe care le aud de când mă știu. Iar acum m-am simțit bine să le aud, căci știam că le este bine.

În urmă cu 30 de ani, pe 28 august, tata a vrut să-i dea acelei zile un dublu sens: s-a însurat de ziua lui.

Au trecut 30 de ani în care doi oameni extraordinari au trecut peste mii de obstacole pentru ca acum să se mândrească cu 2 fete, un ginere și 2 nepoți, 6 perechi de fini, o familie extraordinară cu totul, o casă ca-n povești și cu multă fericire.

La mulți ani!

gabrieladeleanu.ro

Share Button