Category Archives: din Tecuci

Când eram eu adolescentă, lucrurile nu erau chiar așa

…erau poate mai rele, pentru că bătăile între adolescenți nu se înregistrau și nu ajungeau virale, părinții nu aflau, iar victima supraviețuia cu gândul că luna viitoare altul va fi subiectul fierbinte din școală și nu o va recunoaște o țară întreagă. Continue reading

Share Button

Pace și iubire de la Tecuci

Când crești într-un oraș mic, deseori ți se pare că viața celor care trăiesc în orașe mari ar fi mai cool decât a ta. Sau cel puțin așa mi se părea mie când eram în liceu și abia așteptam să plec la facultate. Poate că de aceea mă și încurcam cu o groază de activități, printre care și artele marțiale.

Ei bine, în perioada în care mergeam la antrenamente l-am cunoscut și pe Flo. Florentin Hriscu. Prof de sport în acte. Instructor de dans la Tecuci în fiecare zi. Youtuber întotdeauna. Și despre ultima parte vreau eu să vă povestesc. Continue reading

Share Button

Lumea se schimbă din comunitățile mici: Voluntar de Tecuci

Un adult mi-a spus că societatea se schimbă începând din comunități mici, și nu direct la București, prin anul 2009, când abia descopeream voluntariatul. De atunci și până astăzi am adunat zeci și zeci de articole în care vă povestesc despre cât de life changing este să contribui la schimbarea lumii, cu speranța că vă voi convinge măcar să vă gândiți la asta. Continue reading

Share Button

Magie cu flori

Acum ceva vreme mi s-a spus că societatea poate fi schimbată dacă începem din comunitățile mici,  că degeaba se întâmplă lucruri în capitală și orașe mari, dacă în orașele mici și sate lucrurile rămân la fel.  Tot îmi răsună cuvintele acestea în minte de vreo 6-7 ani, mai ales când Mi-a pare în fața ochilor un exemplu de bună practică. Continue reading

Share Button

Surprize magice în flori de 8 martie

La noi în țară, ca în tot restul Europei de Est, se sărbătorește pe bune Ziua Internațională a Femeii, spre deosebire de restul Europei. Am crescut în familie cu făcutul mărgelelor din boabe de fasole, apoi făcutul acelor poze în care sigur nu ieși bine, însă ești încadrat Continue reading

Share Button

Mica Unire la Tecuci

Noi, moldovenii, avem așa o mândrie că unirea țărilor românești și formarea statului român modern au pornit de la noi, că Alexandru Ioan Cuza și compania au fost cei care s-au jucat cu regulile impuse de Marile Puteri (vă amintiti de detaliul că nu a spus nimeni că nu poate fi unul și același domnitor ales în ambele Principate).

Noi, tecucenii, suntem și mai atașați de imaginea lui Cuza, avem și un local “Ocaua lui Cuza”, brand local, care se mândrește cu o legendă pe care o știam cu toții când eram mici. Continue reading

Share Button

În Tecuci avem trenuri, nu mașini

Ultima dată când am fost în Tecuci, tot centrul era în reparații și mă gândeam la muncitorii care nu mai erau în floarea vârstei și care înghețau în stradă. Astăzi am descoperit la pas de ce s-a încurcat circulația în toamnă. De fapt, ea încă este încurcată.

Centrul civic, cum este numit pe site-ul primăriei, a suferit mici modificări: statuia lui Cuza din fața primăriei a fost mutată din nou în parc, iar în locul ei sunt scena și ceva chioșcuri unde se vând diverse nimicuri sărbătoricești. Sensul de circulație din fața primăriei este închis și trebuie ocolit pe străduțele cu sens unic. Partea cea mai bună vine acum: avem patinoar!

Dap, toate astea în buricul târgului.

gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.roPlus, e musai să vedeți fotografiile nocturne  de pe FotoClubTecuci!

Mă bucur să văd toate schimbările astea. Oamenii simt că se face ceva și pentru ei. Acum sper să fie recunoscători și să nu își bată joc de lucrurile acestea frumoase.

Singurul minus pe care îl găsesc – înghesuirea în centru. Mai sunt 3 parcuri în Tecuci, ar fi fost fain să împartă cumva. Tecuciul este un oraș mic, dar nici chiar atât de mic.

Share Button

Steaguri, evantaie și arte marțiale

Duminica trecută, pe 31 martie, a avut loc încă un spectacol Akikai, din seria celor locale. Ar fi de prisos să mai scriu cât de dragi îmi sunt copiii aceștia. Nu-i mai văzusem de 2 luni și am fost uimită, încă o dată, de cât de mult au evoluat!

gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.ro gabrieladeleanu.rogabrieladeleanu.ro

Mai multe imagini găsiți pe pagina de facebook CS Akikai.

Share Button

Despre un Om Frumos

Azi este ziua de naștere a unui Om minunat. Chiar dacă piesele lui sunt cunoscute de toată lumea, el este atât de simplu și modest.

la noapte ne certăm definitiv, ne despărțim în mici felii de pâine
și ne urâm acum, fără motiv, să ne-mpăcăm fără motive mâine

emiimreAm avut marea plăcere să îl cunosc la PadinaFest2011. A cântat într-una din seri, atunci l-am ascultat pentru prima dată live. Aș fi vrut să fac o poză cu el după concert, însă nu eram singura care voia asta și mi-era atââât de frig, că am renunțat. A doua zi însă, când închiriam biciclete să mergem pe munte, venise și el și ne-a intrebat dacă nu vrem să mergem împreună spre mănăstire. Nu-mi venea să cred că se întâmpla asta. Pe drum am vorbit de toate. Ne-a spus că nu înțelege cum Nebun de alb este considerată o piesă de dragoste, când el a compus-o atunci când a divorțat.

Piesele lui au o mare incărcătură emoțională. Le asculți și cuvintele îți ajung la inimă. L-am ascultat iarăși live toamna trecută și m-am încărcat cu energie pozitivă.

La mulți ani, Emeric Imre!

Share Button

4 ani de arte marțiale

Astăzi, 10 ianuarie, împlinesc 4 ani de când m-am înscris la Clubul Sportiv Akikai. În 2008 încercasem tot felul de chestii, cursuri, instrumente muzicale. Nu-mi ieșea nimic. Pe la sfârșitul lui noiembrie am fost la un spectacol al celor de la Akikai, am văzut ce fac și am zis că “de la anul mă apuc și eu de karate!”. Cred că a fost singura dată când m-am ținut de cuvânt la faza cu “de mâine/luni/ianuarie” :))

M-am dezvoltat tare mult datorită mișcării marțiale. Dincolo de faptul că acum pot să fac șpagatul, iar înainte eram “o scândură” (așa a zis mama la o ședință), m-a făcut să apreciez altfel oamenii care fac chestii mișto. Am realizat cât de adevărată este sintagma “după muncă, și răsplată”, pentru că degeaba ai un talent înnăscut, dacă nu ți-l cultivi. Îmi pare rău doar că nu m-am trezit mai departe să mă apuc de sport. De vreun an și jumătate nu mai fac treabă serioasă și-mi pare rău. Acum mă trezesc ținând discursuri motivaționale colegilor care au rămas, în care le zic cât de șmecheri sunt ei și de ce să nu se dea bătuți.

De când sunt în București am mai frecventat câteva săli, specializate pe un stil: Capoeira, Kick-box, Wushu. Mi-au plăcut, dar ceva lipsea. Sau poate mă obișnuisem cu o altfel de predare, nu știu.

Akikai este o mare familie și mulțumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut acolo că m-au ajutat necondiționat de fiecare dată când aveam nevoie! Domo Arigato Gozaimashita!

akikai.ro

Share Button