Departe de mine gândul că ai putea jongla cu portocalele și cuțitele în același timp, cum o fac clovnii de la circ. Dar, dacă ești femeie, sigur jonglezi cu mai multe activități simultan. Cum ar fi, să spunem:

  • conduci, fredonezi o piesă și te machiezi la volan în timp ce vorbești la telefon
  • te speli pe dinți, pui la spălat și verifici machiajul
  • vorbești la telefon, învârți în mâncare și te uiți la un clip pe youtube

Honey, you are born to multitask. Pe bune, e dovedit științific că femeile pot face mai multe lucruri în același timp. Ok, exagerez, multitaskingul nu este fizic posibil, însă femeile sunt predestinate să fie multilateral dezvoltate. Inevitabil, comparăm cu bărbații, care o dată ce dau play la un video sau citesc ceva, fac zone-out și nu te mai aud.

Dar nu am început acest articol pentru a cântări cine e mai egal, suntem diferiți biologic, trecem mai departe.

Trebuie să recunosc că genele feminine de stres, grijă și preocupare nu m-au ocolit. Văd probleme inexistente, mă gândesc la situații puțin probabile și mă stresez inutil de mult, ajungând să am episoade de anxietate destul de puternice. Am câteva fire albe de păr și știu de ce eveniment din viața mea se leagă fiecare 🙂

Oricât ai vrea să-ți vezi de bucățica ta, nu ai cum să rămâi imună la ce se întâmplă în jurul tău. Muncești mai mult pentru rezultate mai bune, pentru un salariu mai mare, pentru o rochiță nouă și pentru o ieșire cu check-in în restaurantul acela fancy. Yes, my dear, you’re not the only one.


Împărtășesc această bucată din stresul meu mental pentru că am descoperit câte perspective sunt asupra rolului de femeie și bagajului care vine cu sine:

  • istoric vorbind, femeia a fost un ”bun”, o posesie, bună la toate pe lângă casa omului (nu a femeii, atenție! ea a fost mult timp considerată sub-om) – oare de aceea tragem noi să compensăm acum? 
  • în vremurile noastre, nu ni se pare nimic anormal la: a fi aranjată în fiecare zi, a ne face treaba la serviciu, a avea mâncarea gata, hainele curate și călcate pentru toată familia, și tot așa. Este în fișa postului când ne naștem cu păsărică.
  • în stresul pentru ziua de răs-poimâine, uităm să ne bucurăm de momentul de acum* și suntem stresate pentru lucruri inexistente. Ne trebuie mai mult ”aici și acum”, Carpe Diem! sau, cum e la modă – #mindfulness

Aceste idei le-am desprins din întâlnirea pe care am avut-o la Clinica de Psihologie și Psihoterapie Oana Nicolau (care arată superb), unde 3 membre ale echipei clinicii au stat de vorbă cu noi, câteva super-femei, despre rolul de superwoman în viața de zi cu zi. Am descoperit specialiști cu perspective diferite și am înteles beneficiul unei clinici unde poți sta de vorba cu profesioniști diferiți, în funcție de ce te doare pe tine 🙂

Cu această ocazie vreau să ofer o invitație pentru consultație gratuită uneia dintre voi (se poate profita de ea și online, dacă nu ești din București). Tot ce trebuie să faci este să:

  • îmi dai follow pe Instagram (dacă nu ai, te cred pe cuvânt)
  • lași un comentariu mai jos legat de stresul tău cel mai mare de zi cu zi

Câștigătoarea va fi aleasă aleatoriu. Termen limită: 12 aprilie, să-ți fac o bucurie de Paște 🙂

Update 14 aprilie: Vă mulțumesc de participare! Câștigătoarea este Sorina 🎀

* povestea spune că scriitoarea acestui blog nu s-a bucurat pe îndelete de Lisabona, gândindu-se prea mult la joburi și interviuri.

foto

 

 

Share Button

4 Comments

Sorina · April 6, 2017 at 12:38 pm

Stresul meu cel mai mare zi de zi in aceasta perioada este jobul, fiind intre joburi, am avut un stress foarte mare si sper sa se aseze lucrurile cat mai curand.

Silvia · April 6, 2017 at 3:52 pm

Cred ca e ceva in aer cu joburile si interviuri – același stres il am si eu 🙁

Andreea · April 9, 2017 at 9:15 am

Stresul meu cel mai mare e acela de a fi cumva de ajuns.. de a face destule, de a multumi pe toată lumea, de a nu dezamagi pe nimeni.

Ana · April 12, 2017 at 11:40 am

Stresul meu cel mai mare vine in momentele in care ma gandesc ca pana la varsta asta as fi putut face mai multe. De aceea incerc sa caut mereu modalitati prin care ma pot dezvolta personal si de aici alt stres.

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.