Lecturile toamnei: Open, Not giving a F*ck, Hibiscus purpuriu, Deep Work

De când nu mai sunt obligată să citesc nimic din bibliografia de școală, pendulez cu succes între cărți de dezvoltare personală&profesională și beletristică. Îmbin entuziasmul americănesc de ”poți reuși orice-ți propui” cu romantismul detaliului ficțional și cu poveștile greșelilor oamenilor de succes. C-așa-i în viață, așa-i în tenis.

În ultimele 2 luni am reușit să termin 4 cărți – not bad for my regular self – și le recomand pe toate mai departe. Recunosc, nu mai am răbdare de alocat unei lecturi proaste sau poate doar nepotrivite. Sunt prea multe titluri în bibliotecile lumii care-mi așteaptă ochii. Hai să-ți povestesc ce-am citit…

The Subtle Art of Not Giving a Fuck  – Mark Manson

Cartea nu este despre a nu-ți mai păsa de nimic. Ba chiar din contră, este despre a-ți păsa mai mult. Mai mult de viața ta, interesele tale și țelul către tinzi. Fără ranchiună inutilă pe casierița de la mega sau pe colegul care a venit cu un feedback. Don’t give a fuck about what people think, about what society thinks. Fă ce-ți place fără să te simți dator față de nimeni.

Autorul are și câteva articole foarte utile pe blog, vă recomand să îl citiți periodic. 

Happiness comes from solving problems. The keyword here is ‘solving.’ If you’re avoiding your problems or feel like you don’t have any problems, then you’re going to make yourself miserable. If you feel like you have problems that you can’t solve, you will likewise make yourself miserable. The secret sauce is in the solving of the problems, not in not having problems in the first place.

Deep Work – Cal Newport

Întâi de toate, nu citiți varianta în română: traducerea este foarte slabă, iar printul ediției pe care am avut-o eu a fost puțin încurcat cu pagini repetate.

Tot o greșeală de traducere mi se pare și abordarea din titlu ”muncă în mediu perturbator”, când versiunea originală spune ”success in a distracted work”. Pentru că focusul nu este pe cum să-ți faci treaba la serviciu mai bine, ci cum să fii mai concentrat, mai conștient în fiecare acțiune pe care o faci. Punctul principal al cărții – renunță la social media! Sunt multiple exemple de oameni care lucrează în cercetare și care nu simt nevoia utilizării de social media. Pentru ăștia cărora le trebuie într-o oarecare măsură, este un plan de cum să închidem notificările de pe telefon și să ne bucurăm de viața reală.

Și articolele sale sunt de urmărit 🙂

Clarity about what matters provides clarity about what does not.

Hibiscus purpuriu – Chimamanda Adichie Ngozie

Autoarea nigeriană m-a atras de anul trecut, însă cumva acest volum nu l-am putut ”simți” de la primele pagini. S-a întâmplat să o încet de câteva ori înainte să mă prindă pe bune. Contextul acțiunii: Nigeria anilor 50-60, în casa unui bogat catolic practicand înverșunat, care simțea nevoia să controleze totul în jurul său, inclusiv minutele din zi ale copiilor săi. Situația se schimbă neașteptat – și totuși mulțumitor – spre final.

The educated ones leave, the ones with the potential to right the wrongs. They leave the weak behind. The tyrants continue to reign because the weak cannot resist. Do you not see that it is a cycle? Who will break that cycle?

Open – Andre Agassi


Una dintre lecturile cele mai solicitante: dincolo de cele 500+ pagini, rândurile mici sunt pline de detalii despre jucători, meci, călătorii. Cu toate acestea, cred că măcar atâta ”chin” merită și omul de rând, ne-sportiv de performanță, pentru a încerca să înțeleagă prin ce trec cei a căror viață se învârte în jurul performanței sportive. Agassi a urât tenisul încă de când era mic, însă a renunțat la școală pentru el. A continuat să-și muncească mușchii pe teren pentru că atât știa să facă, asta era meseria lui și nu ar fi știut din ce altceva să trăiască. A suferit din cauza părinților, a fost un adolescent rebel, a suferit din dragoste – ca orice om. Dar a făcut tot ce i-a stat în putință să ajungă locul 1 atunci când nimeni nu se aștepta și să nu renunțe înainte de a fi fost timpul pentru asta.

Recunosc, acum voi urmări cu alți ochi meciurile lui Halep 🙂

What makes something special is not just what you have to gain, but what you feel there is to lose.
Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *