Ariel a scris un articol despre experiența lui negativă de pe Aeroportul Otopeni, sper să fie amplificat subiectul mai mult (a scris și nwradu aici). Sunt complet de acord cu perspectiva legată de lipsa grijii pentru siguranța oamenilor și niciun gând legat de coerența unui traseu. Plusez cu o altă perspectivă: mă pun deseori în pantofii unui turist și-mi dau seama că nu aș vizita orașul ăsta.

Am scris într-un alt articol că m-am enervat când am ajuns în orașul Liége că arată gara aia de zici că e cine știe ce capitală. Discut deseori asta cu partenerul meu de călătorii: care este prima impresie pe care o ai când ajungi într-un loc nou? Părerea asta ți-o faci în funcție de experiența pe care o ai la punctul de intrare: aeroport, gară, șosea.

Aeroportul Henri Coandă Otopeni este prea mic pentru numărul de zboruri, cu toate terminalele mai noi. În plus, au autobuze vechi, multe fără aer condiționat, care te pot duce de la 10 metri la câteva sute bune. Pe-asta n-o înțeleg la noi, de ce nu se poate intra pe jos, direct, atunci când aterizezi lângă aeroport. Apoi, zona cu scări rulante de care povestește Ariel este mereu aglomerată (chiar și duminica în amiaza mare), iar oamenii se îmbulzesc între un lift obosit și alea 2 șiruri de scări care nu au nicio noimă pentru cum sunt făcute.

Dar poate ai noroc și nu ai treaba acolo, treci rapid de controlul vamal. Vrei să ajungi în oraș: cum faci asta?

  • Iei un taxi la supra-preț, unde poți plăti doar cash? Că nu știi de Clever ca turist.
  • Comanzi Uber/Bolt și stai în telefon cu șoferul să-l găsești în parcare, că nu are voie să intre pe la taxiuri sus, apoi aștepți să plătească parcarea și într-un final plecați.
  • Urci într-un autobuz STB de la parter, unde nu sunt traduse nici programul, nici traseul.
  • Alegi trenul din mijlocul câmpului (pe bune, e un peron în câmp), care trece o dată pe oră și oprește în fiecare haltă până la Gara de Nord.

Ah Gara de Nord! Probabil cel mai mare focar de infecție din capitală, se bate cu zona Unirii. Mirosul de pișat și aurolac te lovește în gară din orice parte ai intra acolo. Zona de bilete nu este bine marcată printre reclame, tabela de marcaj este încărcată cu prea multe detalii inutile, zona de așteptare arată groaznic, și nu sunt suficiente locuri de stat jos în gară (noroc de Coca Cola că a plantat sticla aia de se mai așează lumea în jurul ei).

Iar dacă intri cu mașina în București, îți blestemi toate zilele și pe toate neamurile celor care s-au ocupat de capitală, la fiecare kilometru de pe centură. Gropi multe, semnalizări proaste – vis!

Nu vreau să aud lasă că acum e bine, că acum 15 ani era așa și pe dincolo, că nu-mi pasă absolut deloc cum era odată. Degeaba arată Calea Victoriei minunat dacă omul are o experiență de rahat până iese din spațiul de tranzit, până ajunge în oraș.

Iar noi, după cum zicea și Ariel, avem niște standarde așa de joase, că aplaudăm când o treabă e bine făcută. Nimeni nu se așteaptă la SFuri. Vrem doar un minim de siguranță împotriva hazardelor (incendii, accidente), furturilor, infecțiilor (curățenie!), și de respect, pe banii care ni se iau fără drept de apel.

Share Button

2 Comments

Eliza · June 26, 2019 at 11:32 pm

Vara trecuta am adus-o pe bunica la mine in Amsterdam si i-a placut foarte mult totul dar pe mine m-a impresionat tare cand a remarcat cat de curate si organizate sunt tramvaiele si trenurile aici… Cat de trist e ca ti se pare lux cand vezi un oras in care se vede clar ca se pune pret pe experienta calatorului?

    Gabriela · June 26, 2019 at 11:54 pm

    În Bruxelles ne holbam la cum curgea apa de ploaie pe străzi și că nu se fac bălți, nici nu mai intru în discuții despre chestii mai complicate. Da, normalitatea unor lucruri simple ne surprinde.
    & e foarte tare că ai dus-o pe bunica ta acolo 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.