Când lucrezi în mediul privat, o asigurare medicală la unul dintre lanțurile de clinici private este automat inclusă în pachetul salarial. Deși ajungem să folosim rar acele servicii, suntem liniștiți că le avem, că nu trebuie să ne batem capul cu spitalele de stat.

Doar că…

Anul 2018 a fost unul în care sănătatea a fost în centrul atenției pentru mine. Mai mult forțat, deși nu mi-am consultat astrograma. Voi povesti fiecare experiență pe larg mai jos. Am interacționat cu medici de la stat și de la privat, și aș vrea doar să spun că mă bucur că mă pot bucura de ambele.

Îmi place să cred că nu sunt ipohondră, însă merg periodic la controale. De stomato, am povestit aici. Oftalmolog, de obicei la clinica care e mai aproape în perioada respectivă. Restul, după posibilități sau porniri de adult, că nu mereu mă ambiționez să-mi fac programări.

M-am tot gândit să scriu articolul ăsta după declarația cu pacienţii din România ar trebui să fie foarte atenţi cu acest dat în judecată, pentru că dacă ei vor da personalul tot timpul în judecată, personalul va pleca în străinătate unde este apărat de legi.

E greu să fii pacient pentru că nu știi în cine să ai încredere, mai ales dacă nu ești preocupat activ de subiect. Curățenie, amabilitate, interpretare corectă, mită, consultații, trimiteri, relații. Toate astea formează un haos pentru fiecare, unde acționezi cum crezi că vei fi tu (sau apropiații) mai bine, cu încredere oarbă în specialiștii medicali.

Concluzia mea personală, după experiențele povestite mai jos, este că medicii sunt mai atenți la spitalele de stat, doar că sunt condiții mai slabe decât la spitalele private, unde medicii par să fie în corporații și trebuie să-și atingă targetele trimestriale. Pe de altă parte, nu e treaba mea și nu sunt de acord să pregătesc plicuri cu bani (nu am dat vreodată), pentru că se duc suficienți bani din munca mea acolo, mai degrabă să fie ei atenți între ei pe unde se fură în sistemul medical.

Interacțiuni la spitale de stat

Când eram studentă, am mers la medicul generalist de la Universitate(a din București) pentru controale și trimiteri gratuite. Unele m-au dus la clinici private luminoase, altele la cabinete și clinici obscure, uitate în clădirile vechi ale statului. Am plecat de peste tot rezolvată, doar cu inima strânsă pentru alte interacțiuni la stat.

După vreo 6 ani, i-am mai dat o șansă sistemului medical public și am mers la medicul de familie din București (da, m-am mutat cu toate aici, nu scăpați de moldoveancă). Era o chestie minoră cu pielea, am primit trimitere la Policlinica din Pajura, unde un medic dermatolog în vârstă a știut instant ce am, mi-a dat un tratament din farmacie (accesibil la preț!) și mi-a răspuns pe larg și cu răbdare la toate întrebările mele.

Apoi am mai avut o experiență mișto la Spitalul de Urgențe Floreasca, unde am fost trimisă de la privat 🙂 iar medicul de acolo a fost super profi și atentă la mine, deși stăteam pe lateralul patului împreună cu alți 2 oameni, îngrijiți de alți medici.

Interacțiuni la clinici private

Știrile și poveștile altora m-au direcționat mai des către clinicile private (Medlife și Sanador), ce-i drept. E mediul mai prietenos, au holuri luminate, scaune de așteptare moderne, chestii din astea de-ți fură ochii. Chiar dacă atunci când vine vorba de controale de rutină, de cele mai multe ori ajungi să stai 2 minute în cabinetul medicului și ești trimis acasă.

Ca paralelă, tot un consult dermatologic la Medlife recent, doctorul mi-a spus că nu am nimic, a folosit cuvinte complicate să-mi răspundă la întrebări, și am plecat cu 3 chestii destul de scumpicele (branduri dermato-cosmetice) pe rețetă.

Însă ce mi-a atras atenția: după consult, a ieșit asistenta cu mine și m-a pus să semnez o hârtie cum că am înțeles ce mi-a zis doctorul mai devreme și că accept că nu e vina lor dacă folosesc greșit rețeta sau că nu-și fac cremele treaba. Se mai cere pe undeva asta?

Ziceam la început că 2018 a fost anul sănătății: am fost luată pentru prima oară cu Ambulanța! Am făcut o criză de rinichi la muncă și nu știam ce am, nu doresc nimănui. Cei de la Sanador s-au mișcat bine, m-au pastilat bine, am rezistat. Doar că a fost mult timp pierdut pe prins loc la ecografii și așteptat un medic chirurg (why tho) să verifice dacă nu am apendicită – nu a fost. Apoi am ajuns la Spitalul Sf. Ioan pentru un ultim consult, a fost amuzant să văd bărbații internați purtând rochii cu fundul gol 😀

Câteva luni mai târziu — am căzut cu trotineta și am mers direct la Sanador după experiența de mai sus. Doar că acolo nu se fac sutări la Urgențe (adică nu te coase nimeni), și după ce am stat iarăși pe holuri după un loc la radiografii, am fost trimisă la Urgențe la Floreasca să fiu rezolvată. La 11 noaptea mă plimbam cu taxiul prin București, a fost minunat. Glumesc, personalul de la Floreasca chiar a fost minunat.

Plus: un video de la Aluziva despre experiența la Regina Maria.

Photo by Maira Gallardo on Unsplash

Share Button

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.