Recent, câțiva prieteni mi-au spus că am devenit cam extremistă cu toate protestele care au loc toamna asta, în special cu cel pentru educație. De fapt, mi se pare că am descoperit un lucru minunat și vreau să-l împărtășesc tuturor. Cum sunt femeile acelea care au descoperit diete de slăbit minune.

Am crescut în zona Moldovei, unde oamenii nu sunt învățați să reacționeze. E o diferență clară și bine-definită între mentalitatea oamenilor din Est și a celor din Vest. Dacă prietenii mei din Cluj/Timișoara/Alba au în vene spiritul revoluționar, noi îl avem mai degrabă pe cel pacifist. Ai mei mi-au spus întotdeauna să-mi văd de treaba mea, să nu le răspund profesorilor, să mă port frumos și să am note mari. Căci asta contează mereu – aparențele. Să ne fie bine aparent, deși am făcut atâtea compromisuri, încât nu mai avem pic de orgoliu în noi.

Acum, după 2 ani de facultate, sunt nemulțumită cu totul. Mi-e silă de aproape tot ce mă înconjoară. De paznicii și femeile de serviciu care sunt prost plătiți și-și fac prost treaba, de profesorii la fel de prost plătiți, care nu sunt motivați să ne predea o materie actualizată, de tavanul sălii care pică în timpul cursurilor, de bursele puține, de locurile din cămin la fel de puține, de nepăsarea tuturor față de studenți. Și mai ales, de felul în care nu suntem lăsați să gândim pentru noi, trebuie să învățăm doar ce au gândit alții.

Toată lumea se întreabă: unde sunt studenții de altă dată? Unde i-ați adus voi, acolo sunt. În Regie s-au făcut cluburi în fostele cantine, la ce vă așteptați de la ei? Lumea e prostită în ultimul hal. Se măresc pensiile, să fie voturi multe la anul, că studenții doar nu votează. Nu, dar studenții ăia îți plătesc ție taxele peste vreo câțiva ani, când toți pensionarii, care oricum nu-ți aduc vreun venit, vor fi la 3m sub pământ.

Viitorul sună bine?

Aseară împărțeam pliante cu protestul prin cămin și am dat peste un profesor doctorand. Spunea că se pregătește să plece în Noua Zeelanda, i s-a acrit de România. Însă admiră inițiativa noastră.

Mie nu mi s-a acrit încă de țara asta, însă m-am săturat să stau și să îndur ce hotărăsc alții, pentru că eu sunt o simplă studentă. Așa că m-am hotărât să-mi folosesc energia în scopuri mai bune. Dacă nu lupt eu pentru viitorul meu, nu are cine altcineva.

De asta îmi chem toți prietenii în Piața Universității, miercuri la ora 14.00. Sau dacă sunteți la FLLS și aveți cursuri în Pitar Moș, la 13.30 trece marșul prin fața facultății și ne alăturăm atunci.

Viitorul suntem noi!

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.