de Liviu Rebreanu este o carte pe care mi-a recomandat-o Luca anul trecut la Boozenbooks. Mi-am cumpărat-o vara trecută din Iaşi şi am tot amânat să o citesc, de ce, nu ştiu.
Am terminat-o de citit marţi seara, în metrou, în timpul Lecturi Urbane, subiectul m-a prins repede şi nu înţelegeam ce vrea să transmită autorul.
Subiectul aparent mi-a plăcut:
deci, sunt şapte poveşti, derulate cronologic încă din Antichitate până în perioada postbelică (cred). în astea şapte poveşti personajul principar masculin se îndrăgosteşte de un personaj feminin – cunoscut sau necunoscut. astfel se observă legătura dintre subiect şi titlu: se încearcă cuplului arhetipal din Biblie. aşa cum Adam moare [devine muritor] din cauza Evei, tot aşa sfârşesc tragic şi Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston şi Toma Novac pentru Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne şi Ileana.
o notă aparte o constituie incipitul şi excipitul, cel de-al doilea continuându-l pe primul după finalizarea celor sase poveşti de dragoste. laitmotivul romanului este numărul şapte, fiind repetat de-a lungul paginilor, întărindu-i aura sacră. conform legendei, omul are şapte vieţi, în timpuri si locuri diferite. însă, de-a lungul vieţilor acestora, ai acelaşi destin practic.
Adam şi Eva este o carte care te face să gândeşti, să cauţi mai încolo de aparenţe. merită citită!
0 Comments