Mi-am rezervat puțin timp înainte să scriu despre protestul de ieri pentru că nu am vrut să fiu nedreaptă.

De teamă să nu intru prea mult în subiect, voi enumera doar câteva idei:

1. Am fost plăcut surprinsă să văd unii colegi din asociație în stradă, țipând plini de energie. Știam că este primul protest pentru ei și că au ieșit cu totul din zona lor de confort, însă mai știu și că au plecat acasă cu o stare de bine.

2. Nu credeam că studenții pot fi atât de nepăsători. Așteaptă să fie puși in fața faptelor împlinite și hotărârilor ștampilate, ca să țipe că sunt nedreptățiți.

3. Din drept, educația a devenit obligație. Uităm cât de norocoși suntem pentru libertatea pe care o avem și că putem învăța tot ce vrem noi pe lumea asta. Libertatea absolută înseamnă libertate de gândire, este atunci când ești liber să te îndoiești de ce se întâmplă în jurul tău. Mulți dintre noi am cedat această capacitate pentru a fi prostiți de oricine.

4. Profesorii vor o schimbare și au încredere că putem face ceva. Ne susțin și vor să fim cu adevărat cetățeni.

5. Educația face diferența. Ieri, în FLLS, portarul ne-a certat că facem gălăgie și că ne trebuie aprobare să chemăm studenții la protest. Dna. prodecan a coborât în Piață, alături de noi.

6. Mi-e aproape scârbă de celelalte organizații studențești. Cum întreabă ei “de cine este organizat protestul?” de parcă beneficiile le-ar primi doar o anumită federație, și nu toți studenții. Fir-ar să fie de bani și funcții, că tare ușor mai suntem cumpărați.

Și două articole care mi-au plăcut: unul de pe Vice, unul de pe România Liberă

Disclaimer: Vice mi-a plăcut prin tonul pe care îl folosesc ei mereu. Și pentru că apare Limbi Străine pe acolo. RL mi-a plăcut pentru că reflectă în totalitate miserupismul care ne înconjoară când vine vorba de studenți, deci e mai sincer decât alte surse.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.