Pe monsieur Pierre Louÿs l-am descoperit în biblioteca Simonei, vânând cărți de citit pentru provocarea asta, iar titlul m-a făcut să mă gândesc instant la îndrumarele de altă dată, unde erau învățate fetele să fie bune soții. Hehe, ce mai soții aveau să iasă de-l ascultau pe Louÿs 🙂

NB! Autorul francez a trăit la începutul secolului XX, a fost prieten cu Oscar Wilde și Andre Gide, și a rămas cunoscut pentru proza sa erotică, cu tente de lesbianism.

“Învățături de bună purtare pentru fetișcane întru folosul pensioanelor” este o serie de reguli de purtare pentru fete, în diferite cadre: în familie, la școală, la biserică, etc. Limbajul explicit te lovește din start, clar nu sunt pagini adresate pudicilor (sau acceptate de ei). Uite cel mai cuminte pasaj pe care l-am gasit:

Să ai toți ibovnicii pe care îi vei vrea, dar nu le povești tinerilor ce faci cu bătrânii. Și nici viceversa.

“Femeia și paiața” mi-a amintit din primele rânduri de “Doamna cu cățelul” a lui Cehov. Este o povestire despre Conception ‘Conchita’ Perez, o tânără andaluză care are un farmec aparte pentrubărbați. Îți poți da seama cine ar fi paiață din titlu, căci femeia chiar reușește să facă ce vrea din ei, păstrându-și “corpul curat”. Poveste în poveste, aflăm obiceiurile sale din adolescență, care încă nu au dispărut. Fată bună, tot ce face e să aibă grijă de mama sa.

Sunt două soiuri de femei de care trebuie neapărat să te ferești: mai întâi cele care nu te iubesc și apoi cele care te iubesc. Între aceste două extreme există mii de femei fermecătoare, dar nu știm să le prețuim.

 

Nimeni nu vrea să admită că, vreme de șapte veacuri, Islamul a rpins rădăcini în pământul spaniol. În ceea ce mă privește, am fost mereu de părere că e o nerecunoștință să renegi asemenea strămoși. Numai arabilor le datorăm acele nemaipomenite însușiri ce ne-au zugrăvit în istorie marele trecut. Ne-au lăsat moștenire disprețul față de bani, disprețul față de minciună, disprețul față de moarte, negrăită lor mândrie. De la ei am capaptat purtarea atât de dreaptă în față a tot ce-i josnic, dar și o ușoară lene când vine vorba de pus osul la treabă. Într-adevăr, le suntem fii și nu degeaba continuăm să le dansăm orientalele dansuri tot după “sălbaticele romanturi” ce tot ale lor sunt.

Cadou, te invit să vezi două ecranizări istorice (prima are un video mai slab) are nuvelei:

The Devil Is A Woman 1935, Marlene Dietrich

Femme et le Pantin 1959, Brigitte Bardot

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *