Am luat prima carte care mi-a picat în mână de la Mario Vargas Llosa doar de dragul amintirilor trecute. S-a nimerit să fie “The Storyteller” – Povestașul în românește, El hablador în limba mamei lui.

Important de menționat: nu e cea mai ușoară lectură (în engleză) din simplul motiv că textul conține jargon specific zonei și, mai ales, toponime și referințe locale. Iar geografia și istoria Americii Latine nu a fost niciodată un punctul meu forte.

Long story short: avem doi colegi de scoală, unul dintre ei este crescut doar de tată și are un semn din naștere, astfel încât i se spune Mascarita. Acest Mascarita devine din ce în ce mai pasionat de cultura indigenilor din zonă, până la punctul în care învinuiește civilizația pentru distrugerea valorilor reprezentate de ei. Iar o parte importantă a acestui culturi este El Hablador, acest radio șanț de pe langă Amazon, care ducea mai departe veștile între sate.

Cu ce mi-a dat de gândit: pană la ce punct trebuie să respectăm culturile închise? (aș în, riscăm imbolnăviri în masă pentru că anumiți oameni nu cred în vaccin); este moral să profităm pe bază neștiinței lor? (dacă nu ies din comunitate, nu știu prețuri, putem să-i ținem la limita subzistenței); suntem responsabili de ce li se intamplă și lor, deși aceștia refuză ajutorul “civilizației”.

Well, if Zuratas has realized that ethnology is a pseudo-science invented by gringos to destroy the Humanities, he’s more intelligent than one might have expected.

Am I exaggerating things so that they stand out more clearly? Perhaps. But I don’t think I’m stretching things much. I could tell dozens of stories like this one. And many others to illustrate what is perhaps the very symbol of underdevelopment: the divorce between theory and practice, decisions and facts.

“They’re a tangible proof that storytelling an be something more than mere entertainment,” it occurred to me to say to him. “Something primordial, something that the very existence of a people may depend on. Maybe that’s what impressed me so. One doesn’t always know why one is moved by things, Mascarita. Thy strike some secret chord, and that’s that.”

These cultures must be respected. And the only way to respect them is not to go near them. Not touch them. Our culture is too strong, too aggressive. It devours everything it touches. They must be left alone. Haven’t they amply demonstrated that they have the right to go on being what they are?

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.